"Intr-o zi pe cind lucram
In gradina, pe sub geam,
Ingrijind un trandafir,
Vad ca intra-un musafir:
Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustati ditamai;
Incapea printre uluci,
Dar avea blanita-n dungi;
Si-ntr-un capat, dintr-o dunga
Ii crestea o coada lunga;
Era numai cit o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albastri ii clipeau
Si stia sa zica "miau".
Ba sa vezi si sa te bucuri
sarea-n aer dupa fluturi
Si stia chiar sa se joace
Cu citeva ghemotoace.
Oare, ce-ati fi facut voi
Cu-acest musafir de soi?
Eu oaspele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca sa-l conving sa ramina,
I-am dat si-un pic de smintina;
Si, pentru ca era mic,
L-am botezat Arpagic."
"De un timp nu-mi prea placea
Arpagic cum se purta.
Mieuna, se fandosea,
Si cind nu-l vedeam fura.
Ba, fiind mai marisor,
Se facuse vinator.
Printre mure si urzici,
Vina pasarile mici;
Printre smeuri si ciulini,
vina puii din vecini;
Si-ntr-o zi l-am prins de tot
Cu un fluture in bot.
Nici o indoiala nu-i,
Ca-i urit din partea lui.
Dra eu, totusi, m-am gindit
Ca poate-i nelamurit.
Sa-i spun pe-ntelesul sau
Ce e bine si ce-i rau.
Si i-am zis: domnule Pis,
Aici esti in Paradis.
Poti sa ai ce vrei, de toate,
Dar nu poti sa ai pacate.
Conditia ca sa ramii
E sa fii premiant intii.
Si-un secret de vrei sa-ti zic:
Bine-ar fi sa ramii mic,
Caci paradisul meu, sa stii,
E facut pentru copii;
E un rai liliputan,
Nu-ncape-n el un motan.
Dar de ma restring un pic
Poate-ncapea un pisic."
Ana Blandiana