"Intr-o zi pe cind lucram
In gradina, pe sub geam,

Ingrijind un trandafir,
Vad ca intra-un musafir:

Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustati ditamai;

Incapea printre uluci,
Dar avea blanita-n dungi;

Si-ntr-un capat, dintr-o dunga
Ii crestea o coada lunga;

Era numai cit o floare,
Dar avea patru picioare;

Ochii-albastri ii clipeau
Si stia sa zica "miau".

Ba sa vezi si sa te bucuri
sarea-n aer dupa fluturi

Si stia chiar sa se joace
Cu citeva ghemotoace.

Oare, ce-ati fi facut voi
Cu-acest musafir de soi?

Eu oaspele important
L-am tratat cu lapte cald;

Ca sa-l conving sa ramina,
I-am dat si-un pic de smintina;

Si, pentru ca era mic,
L-am botezat Arpagic."

"De un timp nu-mi prea placea
Arpagic cum se purta.

Mieuna, se fandosea,
Si cind nu-l vedeam fura.

Ba, fiind mai marisor,
Se facuse vinator.

Printre mure si urzici,
Vina pasarile mici;

Printre smeuri si ciulini,
vina puii din vecini;

Si-ntr-o zi l-am prins de tot
Cu un fluture in bot.

Nici o indoiala nu-i,
Ca-i urit din partea lui.

Dra eu, totusi, m-am gindit
Ca poate-i nelamurit.

Sa-i spun pe-ntelesul sau
Ce e bine si ce-i rau.

Si i-am zis: domnule Pis,
Aici esti in Paradis.

Poti sa ai ce vrei, de toate,
Dar nu poti sa ai pacate.

Conditia ca sa ramii
E sa fii premiant intii.

Si-un secret de vrei sa-ti zic:
Bine-ar fi sa ramii mic,

Caci paradisul meu, sa stii,
E facut pentru copii;

E un rai liliputan,
Nu-ncape-n el un motan.

Dar de ma restring un pic
Poate-ncapea un pisic."

                                                 Ana Blandiana