Nume: JustMe

---

Varsta: 18

---

Localitate: -

---

Membru din: acum 16 ani si 268 zile

---

Nota medie: 9.9474

---

Am sa va scriu o poveste care mi-a placut foarte mult:
" In anul 1921 a izbucnit un incendiu intr-o padure din Hymalaia. In timp ce o mare parte din oameni incercau sa-l stinga, unii dintre ei se oprisera si priveau la ceva din varful unui pom. Ei imi aratara si mie un cuib de pasare plin de puisori, inconjurat de ramuri aprinse. Pasarea mama care era prada unei mari spaime, zbura pe deasupra cuibului. "Cum am putea sa-i salvam pe acesti micuti?", spuneau martorii dramei, dar acest lucru este imposibil, focul este prea intens ca sa ne putem apropia. Sedeam acolo si priveam tot atat de neputiincios ca si ceilalti oameni. Deodata vad aprinzandu-se si cuibul. Credeam ca pasarea mama isi va lua zborul, dar nu... ea, dimpotriva, se repezi in flacari, isi intinse aripile, si intr-o clipa fu victima iubirii sale, caci a fost prefacuta in cenusa de flacarile focului.
N-am mai vazut asa ceva niciodata; intorcandu-ma spre tovarasii mei, le-am spus:" Aceasta iubire minunata ma induioseaza. Daca am fost martorii unui astfel de devotament la o creatura asa de mica, cu cat mai mare este iubirea si devotamentul pe care-l intalnim la Creatorul nostru, Dumnezeu, la Mirele nostru Iisus Hristos?! Aceeasi iubire, infinit de mare, L-a facut sa paraseasca cerul, sa ia chip de om, sa-si dea viata pentru noi si sa moara in chinuri grele pe crucea de pe Golgota, pentru a rascumpara pacatele noastre."